Luna
aprilie mi-a adus în cutia poștală doar trei lucrări, dintre care două aparțin
aceleiași persoane. Se pare, într-adevăr, că a construi o haiga cere ceva mai
multă bătaie de cap și inspirație decât a scrie trei versuri. Cu toate astea vă
îndemn din nou să nu abandonați ”lupta” pentru o haiga reușită.
Din păcate, nici
una dintre cele trei haigale concurente ale lunii nu a întrunit criteriile
necesare pentru a se urca pe podium. O spun cu toată părerea de rău!
De menționat ar fi
totuși cele două haigale ale Cristinei Angelescu, pe care le public mai jos. Fotografiile
sunt interesante, versurile iau cât trebuie din imagine și merg mai departe pe
drumurile lor. Însă, deși ideea pe care este construit poemul este una bună, la
haiku-ul final mai trebuie lucrat. La poemul ”defrișării”, ”harta mută” nu
spune mare lucru, căci hărțile sunt întotdeauna mute, și nici nu este foarte
clar care este legătura dintre cele două părți ale haiku-ului. A doua haiga,
cea cu markerul permanent, mi se pare mai reușită, în primul rând ca imagine.
Din păcate, primul vers le anunță deja și le explică pe următoarele două, lăsând
poemul cam văduvit de substanță și cam static.
Sper ca această
lună fără diplomă să nu descurajeze pe nimeni. În mod special o rog pe Cristina
Angelescu să nu se dea bătută și să continue să ne trimită haigale. Nici un
artist nu poate fi genial tot timpul…J
Jurizarea lunii mai
îi va aparține Lavanei Kray. Va rugăm să trimiteți propunerile voastre pe
adresa: lavana13@gmail.com.
Ioana Dinescu
Mulțumesc frumos Ioana!
RăspundețiȘtergereVoi continua să fac haiga. Este ceea ce iubesc. Dacă voi reuși să am și succes vom vedea. Inspirația nu e mereu alături de mine dar e normal. Știu că dacă ajungi să explici în cuvinte ce ai vrut să transmiți este un eșec.
În prima haiga, cea cu harta mută (harta aceea goală pe care dădeam lucrare la școală și trebuia să punem noi pe ea formele de relief) am încercat să exprim dezolarea rămasă în urma defrișărilor. Pe măsură ce pădurea dispare harta seamănă din ce în ce mai mult cu una mută.
În cea de-a doua m-am referit la traumele adulților abuzați în copilărie. Am mizat putin si pe font. Evident nu am reușit să exprim aceste lucruri dar mai încerc. fotografiile merita mai mult! Mulțumesc din nou pentru timpul acordat, găzduire și interpretare.
Asa este, Cristina! De multe ori avem ceva anume in minte atunci cand compunem haiku, doar ca este prea personal. Un haiku este reusit atunci cand exprima o experienta/traire universala, ceva ce nu are nevoie de explicatii biografice pentru a fi inteles de ceilalti. Asa cum spui, mai ales imaginea cu frunza este deosebita. Dar tocmai asta este frumusetea stradaniei de a face o haiga reusita. Alesul imaginii, munca de a compune un haiku expresiv, care sa completeze fotografia si sa faca din ea o entitate noua....sigur, asta cere mult timp si distanta critica fata de poetul din noi, dar merita! Oricum, eu am convingerea ca esti pe drumul cel bun. Deci te rog sa continui....:)
RăspundețiȘtergere